Miercuri, la patru fix, Ion Bârlădeanu ajunge la uşa galeriei
H'Art, a lui Dan Popescu, cel care l-a descoperit, ca să pună la
punct câteva detalii legate de documentar. Trage după el un
cărucior cu afişe electorale, din care vrea să facă următoarele
colaje: "Nu vă uitaţi la mine că-s îmbrăcat aşa, colajele mele au
stat la Londra lângă Varhol (n.r. Andy Warhol), lângă Duncap (n.r.
Marcel Duchamp)", spune nea Ion, un bătrân de vreo 60 de ani, jenat
de pălăria ponosită şi cămaşa îmbătrânită. Dar să vezi tu cu ce
pălărie a fost la Basel, la târgul de artă, unde le-a spus
galeriştilor "Ich Name John Bârlădeanu, Ion în româneşte" şi şi-a
expus colajele, iar galeriştilor le-a plăcut atât de mult încât va
avea, pe 14 ianuarie 2010, expoziţie la Paris, la Anne de
Villepoix.E ateu, dar merge la biserică
Pop-art în România comunistă
Regizorul Alexander Nanau, care l-a filmat timp de un an, a rămas fascinat: "Bârlădeanu făcea pe vremea comunismului pop-art, era perfect conectat la arta care se făcea în timpul său în străinătate, fără să fi ieşit vreodată din ţară. Era extraordinar de bun, în condiţiile în care în comunism pop-artul era considerat o artă decadentă. El e adevăratul disident, e un om ţinut toată viaţa la marginea societăţii, dar căruia îi curge talent prin vene şi care n-a făcut compromisuri". Tatăl lui Ion Bârlădeanu a făcut colectivizarea în satul Zăpodeni, din judeţul Vaslui, şi de el a fugit artistul când a plecat de acasă. A fost o vreme la Şcoala Populară de Arte din Bucureşti, dar a fost nevoit să renunţe: "Beam mult şi nu mă prea spălam", nu ţine el secret motivul. A vrut să fie actor şi regizor, dar n-a putut, aşa că s-a apucat de propriile lui filme, colajele, la care lucra noaptea, iar ziua se ducea la muncă. Numai comunist n-a fost, că în rest a fost de toate, de la paznic la gropar şi scriitor pe cruci. Iar în ultimii ani a locuit într-o ghenă de gunoi, atât de umilit şi bătut de soartă, încât a vrut să se spânzure.
"În timpul filmărilor, l-am dus acasă, la Zăpodeni, unde nu mai fusese de 20 de ani. Şi acela e momentul în care îşi recapătă demnitatea de sine. Se duce la mormântul mamei sale şi acela e momentul în care se confruntă cu trecutul şi le spune părinţilor lui că nu l-au înţeles, că au crezut că nu e bun de nimic, dar ei sunt morţi, iar el e în viaţă", povesteşte Alexander Nanau.
INFO PLUS:
"Băsescu e cel mai bun rău din lume"
În galeria H'Art, lui Dan Popescu îi sună telefonul pe muzica intonată la venirea şefilor de stat străini. Ion Bârlădeanu, care are opinii politice clare, sare imediat cu gluma: "Ce s-a întâmplat? A câştigat alegerile Geoană?". Duminică a fost şi el la vot, să aleagă între "două rele". "Băsescu e cel mai bun rău din lume", râde Ion B.
Sursa: gandul.info


